Livia – VI – Capcana

Am scris un bilețel Liviei care adormise pe canapeaua de pe terasă și pe care o așezasem goală sub pătură între pernele moi. Era învelită până la gât lăsându-i răutăcios și egoist un umăr gol. Am constat că am un fix cu femeile cărora li se vede un umăr, dar la cât de defect sunt asta o pot considera fericire.

„Ești frumoasă, fascinantă și perfectă. Nu te schimba. Mulțumesc pentru tot”

M-am retras să fac un duș și să plec că deja dădea serios spre seară iar mâine trebuia să fiu la lucru. Am făcut repede dușul dar aveam senzația că nu sunt singur în baie. Ciudat, nu are baie de 200 de metri dar… am verificat ca nătărăul dacă nu e nimeni prin dulapuri și am continuat. Hm… nu aveam nimic să dau pe mine așa că am folosit gel de duș de al fetelor. Cu atât mai bine, îi purtam Liviei aroma mai mult timp.

Când am terminat am ieșit să plec iar Lida era în living tot cu un pahar de vin în mână. S-a uitat la mine ciudățel și abia atunci am realizat și mintea mi-a făcut clicul. Lida a fost acasă în tot acest timp cât eu cu Livia ne-am „jucat” pe terasă. Oare o fi văzut ceva de se uită așa? Ce nătâng sunt sigur știe ceva după privirea aia care spune multe.

– Ești supărat? mă întreabă ea.

– Voi fetele din casa asta mereu întrebați de supărare. Nu sunt supărat, așa e felul meu de a fi.

-De ce nu mai stai până mâine? spuse Lida începând să seducă prin aproape aceleași metode ca maică-sa.

– Pentru că vreau să îmi așez cărțile pe raft. Au picat ieri și e mare dezordine.

– Lida s-a încruntat… Cum să cadă cărțile de pe raft? Cine le-a doborât? Și mă rog… sunt așa multe?

– Da sunt multe, au tot alergat două fete pe acolo și le-au dărâmat. Lida a făcut clic și a îceput să râdă din toată inima.

– Nu pot ajuta? De fapt aș vrea asta. Mă simt responsabilă.

– Nu e recomandat Lida.

I-am sărutat delicat mâna Lidei și am ieșit oarecum bucuros că sunt singur. Era seară și un miros incredibil de flori de mai pe toată strada. Mașinăria gândurilor mele a început să tragă din greu cu privire la cele întâmplate. Avea marfă la greu de sortat și prelucrat. Deși mergeam pe stradă gândurile mele erau la sute de kilometri de mine așa se face că am trecut mult prea aproape de o mașină a cărei portieră deschizându-se m-a lovit puternic la picior.

– Ooo… îmi cer scuze Radu. Îmi pare rău.

– Nu e problemă! am îngăimat eu dar mă durea tare. Încercam din răsputeri să mă reconectez repede să identific de unde o știu pe femeia din fața mea.

– Ne cunoaștem? Eu din vedere vă știu dar nu îmi dau seama de unde.

– Da ne vedem rar dar lucrez la banca….

Acum se lega, era colega din back office a Liviei cu care e drept m-am intersectat doar de trei ori în cei 7 ani de colaborare. O tipă discretă, rușinoasă și foarte slabă care purta mereu ochelari în spatele cărora mai mult se ascundea decât îi erau utili. Avea o alură de bibliotecară într-o instituție de țară uitată de lume.

Daniela era tipul de om care nu era doar slab ci uscat efectiv. În mintea mea o etichetasem de când am văzut-oca anorexică și mă temeam să îi strâng și mâna să nu o sparg în mii de bucăți. Așa de fragilă mi se părea. Colegele o compătimeau adesea pentru trupul ei firav și pentru faptul că nu are noroc în dragoste.

– Cum mă pot revanșa pentru asta? mi-a spus Daniela tare timidă.

– Nu e nevoie Daniela. Se întâmplă uneori deși în mintea mea eram convins de multă vreme că nimic nu e fără un rost.

– Dar mă simt tare rău din cauza asta.

– Te simți vinovată că ești prea timidă Daniela, de aia. Chiar nu e problemă.

– Timidă zici? Dar asta e ceva iar fapta e altceva.

– Bine Daniela, dacă te simți mai bine îmi poți plăti. Pentru că sunt foarte măcinat în gânduri și am nevoie de un ceai să mă relaxez mergem undeva la un local, bem un ceia împreună și clar că din cauza vinei tale vei plăti consumația.

– E tare puțin dar mă învoiesc a zis Daniela roșind ușor.

Locul în care am mers nu era foarte departe așa că am luat-o pe jos în continuare. Mergeam lângă ea neștiind ce să spun dar măcar formal am început o conversație despre serviciu despre care am aflat că îi place deși colegele ei fugeau de acel job ca de moarte. Ei îi plăcea mai ales că era singură și nu trebuie să facă față conversațiilor, glumelor sau criticilor de la clienți.

Daniela era frumoasă tare chiar dacă nu în felul celor mai multe femei. Ce o făcea foarte atractivă era inocența. Deși estimam să aibă mai bine de 30 de ani arăta ce o copilă mai ales că nu prea se purta office și avea mereu agățat un ruxac în spate și căști în urechi. Frumusețea ei era specială pentru că avea fața micuță  și extraordinar de bine proporționată iar părul tuns băiețește îi încadra perfect chipul. Deși nu era voluptoasă pentru că sânii erau mici de tot, avea alura aia de băiețoaică pe care o găsesc tare provocatoare.

– Arăți grozav Daniela. Îi scap eu un compliment real dar și pentru a o  încuraja.

– Mulțumesc a zis ea zâmbind stingherită și roșind cu urechi cu tot.

– Am zis ceva greșit? am întrebat… scuză-mă.

– Aaaa… nu… doar că na, nu ies foarte des și deci nici complimente nu primesc des.

– Ar trebui să ieși mai des ca să primești complimente că întra-adevăr ești frumoasă.

– Ei. Nu chiar. Nu sunt tocmai… știi… na… sunt femei… bărbații caută ….

– Șșșșș… nu te preocupa. Ia doar complimentul și primește-l, acceptă-l. Nu e cu direcție sau interes. E sincer. Eu nu fac niciodată complimente doar de dragul păstrării formalităților.

– Te găsesc tare intimidant.

– Ce? Intimidant? Nu mi-a mai spus nimeni asta.

– Da. Ai ceva ciudat în felul tău. Iartă-mă, o să plec a zis fâstâcită Daniela.

Am încercat să o rețin dar realizam că poate chiar plânge dacă o prind să mai stea. Așa că am preferat să îi urez din zbor ”Noapte bună!” și să îi spun că totul e în ordine în privința mea. Datoria e plătită.

Era deja ora 22:00 și eram tare obosit. Înainte de a plăti că Daniela uitase am trimis un mesaj Liviei să îi spun că totul e ok și că mai discutăm luni la telefon.

Ceaiul îmi făcuse bine. Am dormit bine și la 5 eram sus cu dușul gata și pregătit de muncă. Deși gândurile mă tot frământau am recuperat ce era de vineri și am intrat în cursul normal al lucrurilor repede. Pe la 12:30 am ieșit la masă undeva în centru la un local cu o mică terasă în curtea interioară nu la cea din stradă. Acolo mergeam de obicei când chiar nu aveam chef să mă deranjeze nimeni. În pauza de masă îmi închideam si telefonul așa că era un refugiu bun.

După pauza de masă întorcându-mă spre birou am decis să intru pe la bancă. Voiam să aflu dacă Daniela e ok așa că am trecut prin hol direct în zona de back office unde intrai doar dacă te trimiteau cei din front office. Am ciocănit la ușa biroului ei și am intrat fără să aștept răspuns ca să nu mă oprească vreun gardian.

– Bună Daniela!

– Bună! mi-a răspuns și ea roșie ca focul.

– Am trecut doar să văd dacă ești ok. Aseară păreai foarte afectată.

– Da. Sunt ok a zis ea cu barba tremurându-i.

– Da, sigur e bine. Se vede. Uite Daniela, nu vreau să trec peste limitele tale, te rog să îmi dai numărul tău de telefon și să discutăm eventual după lucru să îți demonstrez că nu sunt bau-bau 🙂

Doar mi-a arătat cărțile de vizită cu privirea pierzându-și cuvintele. Am luat cartea de vizită. Am salutat-o și i-am luat mâna să îi dau un pupic pe ea dar tremura ca varga așa că am renunțat. La ieșire am intrat și pe la Livia care era preocupată cu hârtiile ei dar mă zărise o colegă și a avertizat-o. Hmmm… îmi miroase a conspirație aici. De obicei nu se întâmplă asta.

– Bună ziua doamna Livia. Cum sunteți azi? scap eu oficial.

– Foarte bine domnule Radu scapă ea stăpânindu-și un zâmbet din ăla de un megawat cu gropițe cu tot.

– Nu am nimic la plată azi?

– Nu am văzut zise ea uitându-se spre hârtii.

– Deci sunt cu datoriile la zi?

– Da. A spus Livia mușcându-și buza ca să nu râdă dar și roșind ușor.

– Bună ziua. Să aveți o seară excelentă.

– Să sperăm am auzit din urma mea.

Ziua s-a terminat foarte repede datorită volumului de muncă și pe la aproape patru am plecat spre locul meu de ceai și lectură. Făcusem din asta ca și anul trecut o pasiune la care țineam. Mă deconecta și aveam liniște. Pe la 5 am decis să o sun pe Daniela să văd dacă pot discuta.

– Bună Daniela! Poți, vrei să discutăm puțin.

– Da. De fapt așa e mai ok. Nu mă pierd așa de tare.

– Ok am zis zâmbind. Nu mă știam deloc intimidant Daniela și ești prima persoană care îmi spune asta.

– Uite Radu cum e treaba. Mă simt așa din cauză că am tras cu urechea la o conversație. Vreau să îți zic și să scap. Nu mai suport asta. Colega mea Livia discuta cu o altă colegă doamna Anca despre tine destul de… știi tu… chestii intime. De aia te găsesc intimidat… îți ascundeam ceva.

– Oau! Am exclamat cu capul zvâcnind dintr-o dată. Și măcar vorbeau de bine sau de rău?

– Mi-e rușine să spun ce. Te rog să nu îi spui. Știu că aveți o relație. Iartă-mă. Nu o să îi spui nu?

– Nu îi spun Daniela fii sigură. Nu o să îi spun sursa dar că a depășit niște limite trebuie să îi spun.

– Merci.

– Acum că te-ai descărcat de povară sper că putem discuta fără emoții nu? Dacă ne întâlnim prin bancă nu o iei la fugă?

– Nici nu aș avea putere a zis râzând prima dată de când o știu.

– Oooo.. deja am făcut progrese remarcabile. Am făcut-o pe Daniela să râdă.

– Da. Nu am râs de multă vreme. Nici eu nu m-am auzit de multă vreme râzând.

– Ești plăcută la conversație Daniela. Eu în jumătate de oră voi fi în spate pe terasa cu flori. Dacă ai plăcere de un ceai te aștept cu drag fără obligații, doar ca să vezi că sunt domestic. Apoi am închis.

În fix o jumătate de oră Daniela se înfățișase la terasa cu flori cu aceeași atitudine de copilă timidă de clasa a 7-a dar puțin mai curajoasă ca data trecută. Am avut o conversație tare plăcută. Vorbea tare mult și am pus asta pe seama izolării ei. Eu mai mult ascultam și o priveam. Avea niște cercei tare neastâmpărați și se mișcau într-una ca și ea de altfel. Mă atrăgeau și îmi atrăgea privirea pe gâtul lung al ei pe parcă mă ținea captiv să îi privesc chipul. Avea buze mici și subțiri și o față drăguță foc iar părul lucios juca precum cerceii mereu, chiar dacă era tunsă în acel stil pe care eu îl numesc băiețesc.

O contemplam în timp ce vorbea iar ea a remarcat asta roșind. De felul meu fac complimente fără rezerve femeilor și le fac sincer fără a urmări să fac sex sau avantaje de complezență. Așa că natural mi-a ieșit să o apreciez.

– Daniela ești fascinantă.

Daniela a roșit brusc și total. Nu am văzut pe cineva să roșească așa „complet”.

– Mulțumesc. Dar…

– Nu dar, ești foarte frumoasă și nu o spun ca să te seduc ci doar remarc asta.

– Știu că e ciudat Radu dar mă lași să comand o tărie?

– Nu sunt tatăl tău. Comandă ce te face să fii ok.

Danielei i-a venit o băutură ciudată pentru mine care consum doar vin și nimic mai puternic și a golit paharul de n-am avut timp să observ toate mișcările. Parcă se pregătea să sară cu parașuta, așa îți freca mâinile și se agita. După aproape 15 minute în care am vorbit numai eu încercând să o asigur că e ok și că trebuie să fie mândră de cum arată a decis și Daniela să vorbească.

– Uite Radu cum stă treaba. Am luat ceva tare că altfel nu o făceam niciodată. Te rog să nu te superi pe mine dar acum fac ce nu am făcut cu nimeni niciodată. Am auzit de la Livia că ești atent, că te pricepi la femei, că ai răbdare etc. Nu visam eu să pot vorbi cu tine dar acum realizez că totul e acum. Dacă nu o fac rămân așa toată viața.

– Cum rămâi?

– Așteaptă că îți spun. Uite, am 33 de ani iar experiența mea cu bărbați e puțin peste zero, ci câteva miimi de procent din cauză că un nemernic de coleg în loc să facă din acel moment ceva unic și-a făcut poftele cu mine. Am suportat durere, umilință și apoi am fost și bătaia de joc a prietenilor lui cărora s-a lăudat. De atunci, de la 17 ani, nu am mai încercat nimic niciodată. Inițial am fost fricoasă și scârbită apoi nu am mai avut curaj. În ultima perioadă am fost resemnată.

Totul s-a stârnit când am auzit-o pe Livia vorbind cu Anca despre tine. Am zis în mintea mea că un astfel de bărbat îmi trebuie să mă pună pe șine. Întâlnirea din seara aia nu a fost întâmplătoare, am așteptat acolo mai bine de 6 ore sperând că ești la Livia și că vei pleca pe jos și că vei trece pe acel drum. Acum realizez că s-au aliniat astrele de toate au coincis.

– Uau. Păi nu știu ce să zic Daniela. Sunt mulți bărbați ca mine, nu sunt unul extraordinar.

– Păi unde mama pădurii sunt că în calea mea nu sare niciunul. Uite la tine am sărit eu.

– Ok, ok. Și acum ce e de făcut?

– Nu mă umili Radu, nu râde de mine, îmi ajunge cât am trăit în izolare și cât am fost la discreția colegelor să facă mișto: „măicuța” sau „sfânta”.

– Nici nu încape în scenariu așa ceva Daniela. Nu voi spune nimănui discuția noastră.

– Hai la mine! Nu e cine știe ce dar acolo mă simt cel mai în siguranță.

– Ce? Asta înțeleg că e o invitație deschisă la sex?

– Da… a spus Daniela timid.

– Nu crezi că trebuie să fie mai specială, să lași alcoolul să treacă?

– Nu. Nu mai am curaj altă dată și în plus e dus deja, la mine nu ține mult. Aș mai avea nevoie de unul.

Daniela locuia într-o locuință ciudată. Era un fel de mansardă deasupra unei construcții dar una de forma acoperișului tipic bisericilor. Era totul din lemn și avea formă hexagonală. Singurul spațiu aproape închis era baia în rest rea o singură cameră. Era curaț și aerisit iar Daniela ajunsese în mijlocul camerei și stătea stingheră cu mâinile pe lângă trupul ei mic.

– Îmi mai trebuie ceva motivant. A spus ea roșind.

– Nu e nevoie Daniela. Nu îți fie teamă. Sexul trebuie să fie el energizant și aducător de fericire.

– Dar nu știu ce să fac acum și mă cuprinde agitația.

Pentru că Daniela tremura de acum am decisa să acționez așa că am luat-o în brațe și am strâns-o lângă mine în mijlocul camerei. Se topea pur și simpli în brațe așa să am luat-o cu grijă de după genunchi și am ridicat-o de la pământ. M-am așezat cu tot cu ea pe patul din apropiere și am început să o admir și să o mângâi.

Nu pățisem din astea niciodată dar nici să am o femeie ca Daniela nu mi s-a întâmplat vreodată. Spre deosebire de Livia care era toată un parfum fin, Daniela mirosea puternic a săpun doar și se cunoștea că nu are nici urmă de cremă pe ea, nici ruj, nici farduri nimic. Era de o frumusețe sălbatecă și cu un aspect sălbatec. Trebuie să mă port cu o grijă deosebită pentru a nu o speria. Era ca o căprioară prinsă de cineva, așa de tare îi bătea inima, dar era și foarte provocatoare. Cum o țineam în brațe iar ea stătea cu nasul în pieptul meu fundulețul ei era în poalele mele așa că a avut curând semnale că bărbatul din mine e stimulat de vederea ei.

După ce s-a liniștit cât de cât. Am început să mă joc și eu cu cercelul din urechea ei stângă apoi să ating încet cu degetele lobul urechii și zona imediat învecinată. Degetul mare mi s-a dus spre obraz până la buze apoi a urcat spre ochi. Daniela s-a întors cu fața mai spre mâna mea așa că am putut să îi ating buzele. Era frumoasă așa timidă și jenată cum era.

Mi-am apropiat buzele de a ei iar Daniela a închis ochii dar nu de plăcerea anticipării cum fac cele mai multe femei ci de încordare, parcă aștepta să explodeze ceva. Când i-am atins buzele aproape că nu știa ce să facă dar a învățat repede. Buzele noastre s-au înlănțuit într-un sărut plin de pasiune iar mâinile mele își făceau de cap în părul ei jucăuș. Începea să răspundă, ceva se mișca în profunzimea sufletului ei.

– Te rog să mă lași pe mine Daniela. Vorbești doar dacă ceva nu e plăcut sau dacă plăcerea te împinge. Te voi duce la duș, vom face un duș împreună apoi vei avea o noapte cum meriți să ai, plăcută.

Nici nu a apucat să deschidă gura că eram cu ea în brațe la duș. Am așezat-o în picioare și am încercat să îi scot tricoul. Iar tremura. Am decis că fac altfel.

– Uite. Eu primul atunci. Am aruncat tot de pe mine, am rămas gol complet și am intrat sub apa fierbinte a dușului. Daniela se uita mirată și rușinată iar eu mă purtam cât de natural puteam. Am rugat-o să îmi dea gelul de duș și l-a întins tremurând.

– Trebuie să mă ajuți Daniela am zone unde o mână de ajutor ar fi de mare folos. Nu îmi dai pe spate?

– Dar nu am atins un bărbat gol până acum.

– Și nu crezi că e timpul? Am zis prinzând-o de mână să trăgând-o la pieptul meu sub apa de duș. Daniela a țipat o dată tare apoi a început să râdă.

– Ești un ticălos. M-ai momit aici.

– Da, te-am momit acasă la tine în duș. Frumos spus.

– Am sărutat-o din nu pe Daniela de data asta cu pasiune și foc. Era superbă așa udă toată la pieptul meu. Odată cu sărutul am pornit o căutare febrilă a trupului său micuț. De data asta a fost nevoită să accepte să o dezbrac de tricou. După ce l-am scos am văzut cel mai feciorelnic piept de femeie. Avea sânii mici de tot și trupul mai de grabă musculos decât slăbănog cum estimasem.

Gura mea a coborât repede de la buze pe gât în jos spre sâni. Iar mâinile pline de gel de duș își făceau de lucru cu pantalonii Danielei pe care i-am scos cu chilot cu tot. Curând era cu pantalonii jos abandonați, cu mâinile mele lunecoase pe pulpele ei si cu gura pe abdomenul plin de dorință.

– Ok. Că am scăpat de rușine propun să o facem în cel mai plăcut mod. Ne spălăm, ne uscăm și apoi ne abandonăm plăcerii. Ce zici?

– A dat din cap că da.

– Uite, te spăl eu pe tine, așa ca să te cunosc mai bine, apoi tu pe mine, pentru același scop.

Așa am început călătoria pe trupul Danielei. Poziționându-mă în spatele ei am început să o spăl sau mai bine zis să o masez cu gel de duș. În felul acesta o putem admira în voie și îi puteam scana cu mâinile mele formele feciorelnice. Avea gâtul lung sau poate așa îl vedeam din cauza părului scurt apoi trupul era foarte bine proporționat. Masând gâtul lăsam ca penisul meu să îi atingă aparent accidental fundul sau picioarele, astfel încât să aibă curajul să îl privească. După ce am masat spatele, mergând nerușinat adesea și spre sânii ei, am coborât spre fundul Danielei care era delicios de mic și bine proporționat. Cred că fata asta nu avea nici o celulă în plus pe corpul ei. Era perfectă. Mi-am strecurat mâna lunecoasă printre coapsele ei apoi am urcat îmbălsămând fiecare partea fundului, spălând delicat tot ce îmi găseau mâinile.

Apoi am coborât printre picioare masând pulpele până jos și apoi iar în sus. Când am întors-o pe Daniela cu fața la mine era roșie complet la față dar am continuat să îi spăl trupul pe sâni care aveau acum sârcurile umflate spoi pe abdomen și sub el. Când am ajuns acolo Daniela respira sacadat și am realizat că era foarte excitată dar și rușinată. O clipă de plăcere supremă ar fi injectat ceva serotonină și ar fi avut efectul unui pahar cu alcool așa că am început să spăl delicaț și lunecos buzele vaginului ei în timp ce cu cealaltă mână mă strecuram în sus și în jos printre coapsele ei. Nu am intrat deloc să pătrund între buzele acelei peșteri pe care ni o vizitase nimeni de ceva vreme ci doar am mângâiat buzele din față până simțeam că degetele ajung la fundulețul ei. Mâna cu care masam interiorul coapselor fiind plină de gel de duș s-a strecurat în spete și mângâia fundulețul acela amic iar cea cu care masam păsărica Danielei a poposit pe sâni. Așa cu măsuri de precauție împotriva căderii am continuat jocul. Antebrațul meu își făcea de lucru cu păsărica Danielei în timp ce palma îi masa fundul. Nu a trebuit mult că fără semne prea mari Daniela mi-a căzut în brațe fiind prinsă de mâna care asigura si plăcerea și protecția.

Am luat-o în brațe stând turcește în duș iar pe ea am așezat-o în poala mea. Am curățat-o te tot gelul de duș de pe ea în timp ce își trăgea sufletul. Am renunțat la a mă lăsa spălat de Daniela și am luat-o în brațe până pe patul din cameră undea am învelit-o într-un prosop mare așezându-mă alături. În acea seară a fost magnific tot. Cred că aproape fiecare bărbat iubește în adâncul minții sale să „educe” sexual o femeie, să fie primul sau cel mai experimentat în materie de sex din viața unei femei, să ofere plăcere unei doamne sau domnișoare care nu a beneficiat de multă vreme de ea așa că m-am angajat la această „treabă grea” cu Daniela. Dar despre asta în scrierea viitoare.

 

Leave a Reply